Dintotdeauna proaspetele mămici au fost sfătuite să restricționeze mișcările mânuțelor bebelușului , mai ales în primele zile post-partum, când mama învață poate să își pună nou-născutul la sân si să obțină o atașare optimă. Acest lucru este o urmare a faptului că de-a lungul timpului a existat credința că bebelușii își mișcă mănuțele la întâmplare, fără nici un scop sau finalitate.
Avem de-a face cu un comportament dobândit încă dinainte de naștere.
Totuși, după ce a devenit posibilă observarea activității fetușilor în uter, ecografiile cu ultrasunete au arătat că aceștia își duc mâinile la gură și le sug încă din timpul vieții intrauterine. Aflați în uter, bebelușii își ating invariabil fața și gura cu mâinile înainte de a înghiți lichid amniotic. După naștere, dacă sunt lăsați, bebelușii își folosesc mâinile atunci când se atașează la sân, iar acest comportament rămâne neschimbat până în jurul a 3-4 luni de viață și chiar mai mult.
Mânuțele acționează imediat după naștere ca un instrument ce asigură bebelușului atât hrană, cât și un mediu de confort, dragoste și siguranță.
E bine de știut că la naștere un bebeluș are vederea slabă, ceea ce îl obligă să se ajute de celelalte simțuri, inclusiv de cel tactil, pentru se putea atașa la sân. În momentul în care un nou-născut se află în proximitatea sânului, dar nu suficient de aproape pentru a atinge pielea mamei cu fața, mânuțele îi vor fi ghid și le va folosi la fel cum își va folosi buzele si limba pentru a-și aduce mamelonul în guriță. Cu ele va împinge, va modela sau va trage sânul mai aproape, după caz, toate acestea în încercarea de localiza mamelonul și de a se atașa. Când mânuțele sale îmbrățișează în final sânul mamei, puiul de om ajunge într-o poziție care îl ajută să-și stabilizeze gâtul și centura scapulară, aducând umerii în față.
Atunci când bebelușul atinge și masează sânul, iar zona areolei mamare este stimulată, creste nivelul de oxitocină. În semn de răspuns, mamelonul mamei devine mai erect, ceea ce facilitează atașarea. Oxitocina este totodată responsabilă de crearea atașamentului și de îndrăgostirea mamei de puiul ei.
Facilitează auto atașarea bebelușului
Când din diverse motive s-a întârziat inițierea alăptării sau când avem de–a face cu un bebeluș care nu se poate atașa cu usurință, este foarte important să-i lăsăm mânuțele libere și să-i oferim timp și răbdare pentru a ajunge la sân. Unele studii au arătat că bebelușii născuți în urma unei nașteri medicalizate au nevoie de mult mai mult timp pentru a masa sânul mamei, inainte de a se atașa.
În aceste momente mama poate folosi cu succes poziția semi-înclinat, ce asigură echilibru corpului bebelușului și care facilitează mișcările libere ale mâinilor. Când mânuțele se vor afla de o parte și de alta a sânului, se va îmbunătăți precizia și motricitatea. De foarte multe ori nou-născutul va căuta, va găsi și își va aduce sânul la forma dorită, își va duce gura la mâini, ca apoi să înlocuiască mâna cu sânul , urmând auto-atașarea.
Așadar, dragă mămică, lasă mânuțele bebelușului tău libere cât mai curând după naștere. În natură nimic nu este întâmplator, iar natura l-a inzestrat pe puiul tău cu toate cele necesare pentru a fi iubit, hrănit și protejat încă din primul moment..