Care este practica în maternități
Timp de mai multe decenii, mamele au fost separate de nou-născuții lor imediat după naștere, invocându-se atât nevoia de odihnă a mamei, cât și necesitatea supravegherii nou-născutului de către cadrele medicale în primele ore post- partum. În ceea ce privește nașterea pe cale naturală lucrurile s-au limpezit, iar mamele adeseori își țin imediat după expulzie bebelușul în brațe, lucru care rămâne neschimbat pe toată perioada spitalizării. În cazul nașterii prin operație cezariană, practicile din unele maternități păstrează încă rutina separării diadei mamă-nou-născut. Această separare nu este numai nejustificată de cele mai multe ori, dar efectele negative asupra alăptării apar de cele mai multe ori pe termen scurt, mediu și chiar lung.
Care sunt recomandările privind inițierea contactului nou-născutului cu mama și a alăptării?
Este știut deja că toate instituțiile și organizațiile care se preocupă de binele mamei și al copilului și de bunul mers al alăptării recomandă ca nou-născutul sănătos să fie pus la sânul mamei cât mai repede după naștere, indiferent de tipul acesteia. La o naștere naturală nou-născutul este pus pe burta sau pe pieptul mamei imediat după expulzie și lăsat să parcurgă singur drumul până la sân, unde se va atașa, suge și ulterior, adormi.
Nici în cazul cezarienei lucrurile nu stau diferit, recomandările internaționale indică ca nou-născutul să ajungă cât mai curând în contact cu mama și să fie pus la sân, cel mai târziu în 2 ore de la naștere. În unele cazuri, mai ales în cazul cezarienelor programate înainte de 40 de săptămâni sau a cezarienelor de urgență este posibil ca nou-născutul sa fie mai adormit în primele ore post-partum și să nu manifeste instinctul de căutare și cel de supt. Același lucru se poate întâmpla totuși și în cazul unei cezariene la termen, cu debut de travaliu, nou-născutul putând fi somnolent pe fondul anesteziei primite de mamă înainte de operație. Totuși contactul piele pe piele are doar beneficii pentru ambele părți. Cu ajutor din partea personalului de neonatologie sau a consultantului în alăptare, mama își va putea pune la sân nou-născutul, pentru a-i oferi prima masă, primul vaccin natural- colostrul. În cazul în care nou-născutul nu va iniția alăptarea imediat ce va fi reunit cu mama, aceasta poate fi ajutată să-i exprime manual câteva picături de colostru pe buze, fapt ce duce apoi la activarea sa și la atașarea la sân.
Care sunt beneficiile pentru nou-născut?
În ceea ce privește nou-născutul, contactul piele pe piele îi reglează temperatura corporală, deci scade riscul hipoglicemiilor, îi reglează bătăile inimii și respirația. Nu în ultimul rând, trebuie spus că nou-născuții separați de mame înregistrează o creștere semnificativă a hormonilor de stres. Altfel zis, vor fi stresați, vor suferi, nivelul de cortizol va crește cu potențiale efecte negative neurologice. Plânsul nou-născutului sănătos, aflat la creșă, departe de mama lui va fi liniștit prin hrăniri dese și însemnate cantitativ de formulă de lapte. Acesta va avea de cele mai multe ori un impact negativ asupra alăptării și îi va cauza disconfort abdominal nou-născutului.
Pus la sân cât mai curând după naștere, puiul de om va suge, uneori mai mult, alteori mai puțin. Rămânând în proximitatea mamei, cu sânul la dispoziție va avea posibilitatea să își extragă acele câteva picături de colostru atât de benefice și asta îi va fi suficient pentru primele 24 de ore.
Există și beneficii pentru mamă?
Contactul nou-născutului cu sânul și alăptarea precoce vor stimula producția de lapte a mamei și totodată o vor ajuta să evite angorjarea excesivă a sânilor. În activitatea unui consultant în alăptare, există o situație tipică în care mama apelează la ajutor la scurt timp după externarea din maternitate: nou-născutul separat de mamă în primele 12 ore de viață (poate chiar mai mult), care urmare a separării este alimentat cu formulă de lapte la biberon. Fluxul continuu, debitul mare de la biberon în comparație cu cantitățile reduse de colostru, dinamica suptului diferită la sân față de tetină sunt câțiva factori ce vor determina de foarte multe ori nou-născutul să se agite/să adoarmă la sân. Vor urma noi suplimentări, astfel încât, odată ajunsă acasă, mama se va confrunta cu furia laptelui, însoțită de alăptări dificile și ragade.
Aducerea și menținerea nou-născutului în proximitatea mamei imediat după naștere ajută la secreția unui cocktail de hormoni benefici. Oxitocina este hormonul dragostei și ajută mama să își dezvolte atașamentul față de nou-născut, dar are și rol în ceea ce privește efectul de ejecție a laptelui. În plus oxitocina stimulează mușchii uterini să se contracte, ceea ce previne riscul hemoragiilor post-partum, mai ridicat în cazul nașterilor prin operație cezariană.
Nu pe ultimul loc în lista beneficiilor este somnul mamei, mai calitativ atunci când doarme lângă bebelușul ei. Deși de multe ori proaspetele lăuze sunt sfătuite să lase nou-născutul în grija cadrelor medicale pentru a se putea odihni, adevărul este că după ce dă naștere, femeia va avea un somn superficial, de veghe, indiferent că se afla sau nu în proximitatea puiului ei. Acest fapt este accentuat de anxietatea despărțirii. În mod contrar, când se află în contact piele pe piele împreună cu nou-născutul, mama va avea un somn în reprize scurte, dar mai liniștit și mai odihnitor.
Nașterea prin operație cezariană presupune mai multe provocări, în general, față de cea vaginală, prin prisma incapacității lăuzei de a se mișca liber în primele ore post-partum, dar și prin cea a recuperării medicale mai anevoioase din următoarele zile. În aceste situații mama se poate simți copleșită de prezența timpurie a nou-născutului în salon. Totuși, indiferent de metoda prin care naște, femeia devenită mamă are aceleași nevoi și emoții, aceeași capacitate instinctivă și biologică de a-și îngriji și hrăni puiul. Iar nou-născutul nu se va simți nicăieri mai echilibrat, mai în siguranță, mai iubit, decât lângă cea care i-a fost casă timp de nouă luni.